Royal-Silk-Holidays



Oameni

17/10/2011

Plaje thailandeze (4): poetul din Koh Phitak

Marele Poet, Ko Phitak

In Koh Phitak  am vorbit despre poezie, Don Quijote si frumusetea insulei cu maestrul Kloon Wannakun, unul dintre cei mai mari poeti contemporani ai Thailandei.

Foto: Bogdan Croitoru

Misiunea noastra: umblam hai-hui prin provincia Chumphon si ii intrebam pe localnici despre plajele unde merg ei. Cautam plaje thailandeze autentice si ne tinem departe de destinatiile confectionate pentru turisti.


„Ce cautati aici? Asta nu e un loc pentru farangi. De ce nu v-ati dus in Phuket sau Koh Samui?”, ne intreaba. Poetul e foarte protector cu insula lui preferata, Koh Phitak, unde apreciaza peisajul, dar mai ales comunitatea locala responsabila. Kloon Wannakun e un barbat impunator, cu frunte inalta si barbuta inspicata. Cand vorbeste, gesticuleaza doar cu stanga; dreapta o tine pe piciorul indoit sub el si o foloseste numai cand vrea sa accentueze ceva. „Orice loc frumos devine cautat si ajunge sa se dezvolte. E important insa cum sa faci asta responsabil, cu gandul la mostenirea pe care o lasi generatiei urmatoare”, spune Kloon, profesor universitar si unul dintre cei mai mari poeti thailandezi contemporani. A venit pe Koh Phitak sa vorbeasca copiilor dintr-o tabara de poezie. E insotit de alti sase tineri poeti (care vor tine si ei cursuri in zilele urmatoare). Cei sase sunt imbracati in haine traditionale thai si au saluri lungi de matase dupa gat; numai el e imbracat dupa moda occidentala, in blugi si camaasa. Unul dintre tinerii poeti are imprimat pe bluza potretul lui Kloon.

Desi au cantat si au baut pana noaptea tarziu, maestrul Kloon s-a trezit dis-de-dimineata, inspirat, si a scris un poem in care lauda frumusetea insulei Koh Phitak si a comunitatii pescaresti de aici. Dupa micul dejun, a citit-o copiilor veniti sa-l asculte la seminarul de poezie pe pridvorul uneia dintre casele din Koh Phitak. Poezia suna magic, ca o incantatie, pe care tinerii o sorbeau vrajiti. De jur imprejurul pridvorului peisajul e feeric: la orizont, dincolo de marea poleita de soarele de rasarit, se vad insule care par creste de munti impaduriti.

„Nu va pot invata sa scrieti poezii, trebuie sa va descoperiti propria voce”, le spune maestrul descult, la un fel de catedra improvizata. Asezati pe jos, in fata lui in semicerc, sunt elevii a doua clase: clasa a-VI-a in uniforme verzi, cei de la liceu – in uniforme galbene.

La sfarsitul prelegerii il intreb pe maestru de plaja lui favorita; imi povesteste de o insula de aproape 300 m latime langa granita cu Cambodgia: Koh Lao-Ya Nok. Aici exista o mica statiune (unde poti sta numai cu rezervare) frecventată aproape in exclusivitate de thailandezi.

Apoi revine la literatura: „Ai citit Kun Chang Kun Pan?”, ma intreaba el. „Nici Tri Poon Prarung?”. E uimit de ignoranta mea in materie de literatura thailandeza, dar e prea politicos ca sa o arate. Ma simt mult mai bine cand ajungem sa vorbim despre Don Quijote, care se dovedeste a fi cartea favorita a amandurora. „Stii, Don Quijote s-a tradus in thailandeza anul trecut”, imi spune maestrul.

Bogdan Croitoru fotografiaza frecvent pentru National Geographic si National Geograhic Traveler, atat in Romania cat si pentru editiile internationale ale acestor reviste



About the Author






0 Comments


Be the first to comment!


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *