Royal-Silk-Holidays



Experiente

24/02/2016

O seară la PA Restaurant. Cea mai bună supă de tăiţei din Chaloklaam

More articles by »
Posted by:
Tags: , , ,
O seară la PA Restaurant. Cea mai bună supă de tăiţei din Chaloklaam

În seara asta,  toate mesele sunt ocupate la Pa Restaurant şi scuterele opresc în continuare în faţa vitrinei cu carne de pui şi ingrediente pentru supa de tăiţei.

Fără a fi unul dintre locurile  în care te ospătezi cu baracuda, macrou, fructe de mare, admirând de pe terasă întinderea apelor, la PA Restaurant mănânci excelent. Locul arată modest: este la şosea, nu departe de 7/11 şi este format din câteva mese. Ceva muşama cu Albă ca Zăpada sau o altă prinţesă în fundul restaurantului, nişte ventilatoare şi gata. Dar decorul păleşte în faţa porţiilor mari, consistente şi gustoase (iar preţurile sunt mai mici decât în alte părţi). Preferata mea este supa de tăiţei şi nu cred că exagerez dacă spun că este cea mai bună supă de tăiţei din Chaloklaam.

O seară plină la Pa Restaurant

Totuşi, de data asta nu ştiu cum o va scoate Pa la capăt. Are de pregătit în acest moment mâncare pentru vreo 20 de oameni (şi cum se eliberează o masă, se şi aşază cineva în loc) şi este singură în bucătărie. [De fapt, nu am văzut niciodată pe altcineva în bucătărie în afară de ea. Când este plecată în Tong Sala, lasă pregătită supa de tăiţei într-un recipent mare şi, în afara de supă, nu se mai serveşte nimic]. Lucrează pe cel puţin patru fronturi – prăjit la tigaie, mărunţit carne, luat comandă, notă. Vede pe toată lumea şi salută pe toată lumea. Pe lângă ea, doi tineri. Băieţii ei. Unul este absorbit de telefon. Celălalt de igiena nasului. Îşi curăţă băiatul ăsta nasul cu o meticulozitate rar întâlnită. Îl suflă, îl curăţă, iar îl suflă, iar îl curăţă… cu atâta grijă şi conştiinciozitate încât ritualul îmi atrage fără să vreau atenţia. Până la urmă, cei doi băieţi sunt întrerupţi din îndeletnicirile lor capitale de mama lor. Vin împreună la masa alăturată, ca să facă nota. Se străduiesc, chiar se străduiesc, se vede lucrul ăsta, şi sunt politicoşi, dar nu le iese. Două feluri de mâncare, o porţie de spring rolls şi băuturi… Noroc că au dat peste un  cuplu drăguţ care are răbdare cu ei. În cele din urmă, oamenii doresc să plece, aşa că le arată cu degetul pe meniu ce au comandat şi fac adunarea împreună cu ei. Băieţii dau din cap că înţeleg, le arată nota. Clienţii le spun că nu e bine (cinstiţi oameni, văzuseră că nota trebuia să fie mai mare) Noroc că mama trage cratiţa de pe foc, fuge la masă, face adunările în doi timpi şi trei mişcări şi spune cât e nota.

Dar băieţii abia s-au încălzit. Mai au de luat banii de la noi şi de la masa vecină. Se apropie tot împreună, uşor şovăitori, după care ne dau notele – inversate. Încurcătura se rezolvă repede, mama strigă ceva din bucătărie, vine la noi ştiind deja cât are fiecare de plată [De atunci nu i-a mai văzut ajutând-o. Se învârt pe acolo, fac una alta, dar în general se ţin deoparte]. “Ar trebui să învăţaţi puţină engleză”, le spune cineva. “Mama voastră nu poate face totul singură”.

Pa – motorul, sufletul acestui loc – mă duce cu gândul la un general. Lucrează repede, gândeşte repede, este perfect organizată. Are o fizionomie voluntară, cu  o privire inteligentă, care te străpunge, buze subţiri care nu zâmbesc mereu, cum eşti obişnuit să vezi la localnici, statură mică, dar îndesată. Am impresia că citeşte oamenii de cum intră în locul ăsta şi cred că ar fi un foarte bun manager chiar şi într-un restaurant mare, cu mai mulţi clienţi. Dar deocamdată este stăpână în propria ei bucătărie şi face o supă de tăiţei DUMNEZEIASCĂ! Ceea ce nu e puţin lucru.

Foto: Thaistory.ro

 

 



About the Author






0 Comments


Be the first to comment!


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *