Royal-Silk-Holidays



Locuri

09/01/2012

Prieteni din Koh Bulone II

More articles by »
Posted by:
Tags: , , , ,
IMG_0996

Noii mei prieteni din Koh Bulone mi-au aratat ca viata poate fi in permanenta traita  pe ritm de cha cha.

Foto: Catalin Gruia

Thailandezul Mok

Mok este Geordi LaForge al insulei: este mecanicul – inginer sef de pe Koh Bulone si, daca n-ar fi el, n-ar fi nici lumina. El este seful generatorului de curent al insulei, mana “divina” care porneste electricitatea in toate serile la ora 18.00 (desigur, fiecare gospodarie isi suplimenteaza energia cu un generator propriu). Datorita lui, turistii pot iesi seara la restaurante sau la baruri. Mok este un dumnezeu al salengului (varianta thailandeza, mai primitiva, a motocicletei cu atas), tuciuriu ca un drac, cu gura mereu pana la urechi si vorbitor de engleza. Il intalnesti peste tot: face comisioane pentru straini, cara bagaje, repara ceva sau porneste generatorul. Intr-una din zile, pe cand traversam insula, in inima junglei am auzit muzica data la maxim. Am grabit pasul, am pregatit aparatul de fotografiat si… am dat peste Mok: isi instalase in salengul galben o boxa uriasa si veche, conectata la telefonul mobil, si muzica urla de te durea capul.  “Thai music, reggae, disco, I have everything, my friends”. A plecat mai departe in hurducaielile salengului care acopereau muzica. Apropo, daca s-ar inventa o Formula 1 pentru salenguri, Mok ar fi un Michael Schumacher pe Koh Bulone! Stiu asta din proprie experienta: aflasem ca salengul are probleme de stabilitate si ca nu trage bine la deal, dar Mok mi-a spulberat aceste idei cand ne-a transportat la Panka Bay: a zburat pe dealul abrupt, cu bagaje, cu mine si Vladimir, pe un drum rupt pe alocuri si cu dale iesite, de parca gonea pe autostrada. De atunci, l-am intalnit zilnic. Ne saluta si ne face semne si de la 50 de metri. Nu se putea sa-i ratam deschiderea barului – la care lucreaza de mult timp.

Rock Bar

Culori jamaicane, muzica Bob Marley, nelipsitul “No woman, no cry ”, doua inimi mari din lumini, scaune la tejghea si o galetuta pe post de casa de bani. Mok este in forma, il concureaza pe Bob Marley, ne prepara si agita cocteiluri (pentru prima oara in viata). Dispare cinci minute si reapare intr-o frumoasa  camasa inflorata, al careia alb devine fosforescent in lumina barului. Barul este pe plaja Panka Noi de pe Koh Bulone si are vedere frumoasa asupra plajei, a marii si a unui palc de mangrove. Deschiderea oficiala a fost la 20.30. Noi am ajuns la 20.15 si, in afara unui turist pierdut nu stiu cum pe aici, am fost primii lui clienti. Vopseaua inca proaspata se lua pe degete, iar scaunele din trunchiul unui  palmier taiat in dimineata asta, miroseau a lemn de curand decojit (stiu ca palmierul a fost taiat in dimineata asta pentru ca ne-am intalnit pe cand il facea bucati cu drujba: ocupase tot drumul si alungase varanii pe o raza de cel putin un kilometru !) Sper ca afacerea sa-i mearga, desi pronosticurile lui Maciek nu-i sunt favorabile. “Rock Bar si Coconut Bar (un bar reggae cu vechime, dar fara clienti) sunt locuri pentru tineri, pentru oameni care cauta distractii, iar pe Koh Bulone nu vin oamenii astia. Pentru asta exista insulele Samui, Phangan, Phuket.”

Trebuie sa mai adaug ca Jack a intarziat doua zile, dar s-a intors mai plin de viata si parca mai tanar decat plecase, cu provizie consistenta de mancare, apa minerala, in fruntea unei gasti de suedezi care a umplut insula. Maciek a redevenit adjunctul lui de nadejde. Mok impanzeste insula cu indicatoare spre Rock Bar.

Articol aparut in Adevarul de Weekend, 6-8 ianuarie 2012.



About the Author






0 Comments


Be the first to comment!


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *