Royal-Silk-Holidays



Experiente

21/02/2016

La festivalul de la templu

More articles by »
Posted by:
Tags: , , ,
La festivalul de la templu

“Bingo!” Femeia care conduce jocul şi ţine microfonul strigă tare, acoperind zgomotul dimprejur. Apoi, anunţă, într-un ritm ameţitor şi cu voce ascuţită, numerele care se află în bilele extrase de ea sau de alţi participanţi dintr-o găleată metalică.

Nu înţeleg o boabă din ce turuie (deşi prietena mea Gin m-a învăţat să număr în thailandeză), urmăresc doar luminile care se aprind în dreptul numerelor extrase şi abia am timp să le caut pe cele două cartoane din faţa mea. Cum găsesc unul, cum pun un capac de bere Leo pe el. Vladimir e foarte încântat de joc. Se grăbeşte, vrea să câştige, se supără că nu-i iese. Nu se dă dus de aici. Eu i-aş fi recunoscătoare celei care pare gazda jocului să nu mai agite printre noi găleata plină cu bile pentru că fac un zgomot infernal. După ce pierd la mustaţă – eram pe punctul să închid două linii, dar din fiecare îmi lipsea câte un număr – mergem mai departe.

Am ajuns aici pentru că Gin, doamna care vinde shake-uri vizavi de Viva Hotel (inconfundabilul hotel albastru de la intrarea pe plaja Chaloklaam) mi-a zis că e un festival la templu şi ne-a întrebat dacă dorim să mergem cu ea. A fost încântată când i-am spus “Da”, ne-a mulţumit şi la ora 19.30 ne-am dat întâlnire la coşmelia ei de sucuri. Eu credeam că e festivalul templului din sat şi m-am mirat când ne-a spus să urcăm pe motocicleta ei – Vladimir – în mijloc, eu – la spate. Dar am mers până în apropiere de Tong Sala, la un templu de lângă cascada Phaeng.

Aşa am ajuns să înotăm în marea aceasta de oameni, printre tarabe cu mâncare, dulciuri, haine, jucării, cuţite şi tot felul de nimicuri. În dreptul unei scene, spectatorii aşteaptă să înceapă programul artistic al copiilor şi ascultă muzica thailandeză care urlă în boxe. Într-un colţ, muzica lor se suprapune cu muzică rock thailandeză live. Puţin, foarte puţin mai departe, este un spectacol cu muzică şi dans tradiţional. Vladimir este fascinat şi înspăimântat de unghiile lungi ale dansatorilor. Un grup de femei în vârstă sunt captivate de spectacol şi primesc o rogojină pe care se îngrămădesc cu toate şi nu se mai mişcă de acolo.

După experienţa de la bingo, care a fost pe placul lui, Vladimir este de acord să se mai plimbe pe aici şi să mai acorde o şansă locului, care la început i se părea prea aglomerat şi zgomotos. Mai ales, când vede că e rost de maşinute şi de sucuri şi că poate să tragă cu săgeţi în baloane ca să primească jucării şi alte minuni. Este de acord chiar să urce şi cele 195 de trepte care au de o parte şi de alta dragoni auriţi, până la altarul al lui Buda.

Gin îmi arată  ba fuste care mi s-ar potrivi, ba haine la reducere, ba tricouri şi mă opreşte când lucrurile la care mă uit sunt mai scumpe decât îmn mod normal. La final, ne întâlnim cu dna Puk şi soţul ei (ea are restaurantul de lângă coşmelia lui Gin, iar soţul ei o barcă – Leo – cu care plimbă turiştii), cu unul dintre proprietarii de la restaurantul North Beach, iar Gin arată tuturor că a venit cu noi la festival şi ne prezintă când e cazul. Vladimir dă mâna cu bărbaţii şi spune “hello” fără să-l împing eu de la spate – pentru prima oară de când am venit.  Nu plecăm înainte ca Gin să-şi încerce norocul la un joc în care trebuie să pescuiască cu o plasă nişte bile (20 de bahţi/ bila). Pescuieşte trei bile, merge cu ele la o doamnă care scoate din ele trei bileţele şi primeşte un set de pahare de sticlă. Vladimir, desigur: “Vreau şi eu, vreau şi eu!” Plătesc pentru o biluţă şi câştigă un castron. Nici eu nu fac o treabă chiar proastă – pescuiesc un recipient de plastic, în care voi pune zahărul ca să nu ajungă furnicile la el.



About the Author






0 Comments


Be the first to comment!


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *