Royal-Silk-Holidays



Locuri

02/01/2012

Koh Bulone, insula perfecta

More articles by »
Posted by:
Tags: , , , ,
IMG_0402

O poveste despre cum un nordic si-a gasit paradisul pe Koh Bulone, o insula tropicala nestiuta, « ultima insula adevarata a Thailandei »

Un avion trece peste insula noastra. Am tacut, ascultand cum zgomotul devine tot mai indepartat, pana cand ciripitul pasarilor si taraitul greierilor l-au acoperit de tot. Apoi, o barca s-a ivit din larg. Aproape de mal a oprit motorul, plutind lin pana la nisip. “N-au prins niciun peste”, ne-a dat Jack de veste. Apoi, tacerea s-a lasat din nou. Sub micul nostru pavilion de bambus Vladimir doarme, Maciek incearca sa atipeasca pe bancuta, iar Jack priveste, prin lucruri si oameni, in departare. Se aud numai valurile care se sparg de bolovanii de pe tarm. In cateva ore, nu va mai fi nici zgomotul lor pentru ca marea se va retrage cu aproape un kilometru.

Jack a venit pe Koh Bulone acum 11 ani si cunoaste tot ce misca pe insula asta. Stie unde mananci cel mai bun peste, cea mai buna supa, cand se retrage apa, ce soparle, scorpioni, serpi traiesc pe aici, care este cel mai bun navigator. Ne-a povestit ca odata a omorat un rechin. In fata casei lui Jack este atarnata o bucata de lemn pe care-i gravat: “Kahuna”. Asta inseamna sef de sat in insulele Samoa. “Un cadou de Craciun”, mi-a explicat. Intr-adevar, pe plaja de la Panka Bay, Jack este un rege. Se trezeste dimineata pe la sapte si-si bea cafeaua pregatita la propriul expressor – lux pe insula asta – alaturi de bunul lui prieten, Maciek. Stau ore-n sir in micul foisorul de bambus pe malul marii, devenit cartierul general al acestui colt din Koh Bulone (si un util birou de informatii), vorbesc cu thailandezii, se uita cine iese la pescuit, ce prinde fiecare. La amiaza se muta in hamacul portocaliu tipator intins la umbra.

O viata de om

Jack s-a nascut in Polonia, dar si-a trait cea mai mare parte din viata in Suedia. A avut cinci sotii si cel putin tot atatea profesii. A umblat mult si a trait in multe feluri. A fost fermier in nordul indepartat, dar si scafandru in Cuba. Prin anii ‘90 o tragedie i-a schimbat viata. in timpul unor lucrari la 37 de metri adancime in Marea Nordului, a suferit un accident care i-a amputat un brat. A fost salvat de colegi, dus in spital unde bratul i-a fost pus la loc, dar a ramas paralizat si a fost scos la pensie. Dupa doi ani, s-a intamplat miracolul: incet, dar sigur, bratul si-a revenit, iar viata lui a reinceput. Cand a venit prima oara pe Bulone, i-a placut si nu a mai plecat. Acum, are 67 de ani, arata de 50, la gesturi si grimase seamana izbitor cu Jack Nicholson, si la trasaturi, cu Anthony Hopkins. Isi construieste singur un catamaran (a patra barca din viata lui) cu care va iesi in larg, la sfarsitul lui ianuarie. Jack si povestile sale sunt motivele pentru care ne-am stabilit pe plaja putin turistica si stancoasa de la Panka Bay. Acum stam la cinci case de el si de Macek. In dimineata asta, la ora 6.30 in timp ce linistea si somnul lui Vladimir m-au indemnat sa scriu, a venit pana la veranda ca sa-mi aduca o ceasca de cafea.

Cu sulita la pescuit

“Koh Bulone este ultima insula adevarata a Thailandei”, mi-a spus tolanit in hamac, in timp ce de la boxe active mici, asezate pe picioarele lui, se auzea muzica ambientala. In plasa de pescuit de alaturi, legata intre patru cocotieri, imi faceam siesta cu Vladimir. Ca de obicei, are dreptate. Locul e salbatic si, in unele momente peisajele sunt parca extraterestre. Plaja de la Panka Bay nu este acoperita cu nisip, este neagra si stancoasa : lava intarite. Palcurile de mangrove, in mijlocul pustiului, accentueaza senzatia de singuratate. Seamana uluitor de mult cu imaginile selenare pe care l-am vazut acum cativa ani pe vulcanul Etna. In perioadele cu luna plina si cand marea se retrage, localnicii spun ca peste vine la mal, intind plasele in larg ca prada sa nu poata fugi si pescuiesc cu sulita. Dupa-amiezele fierbinti ii prind de obicei in hamac.

Fara electricitate

Koh Bulon este insula perfecta. Nu exista electricitate, internet, apa calda, sosele sau masini. Fiecare gospodarie isi produce curent cu un generator, pe care-l porneste cand se insereaza si-l tin pana la miezul noptii. Asa-zisele internet-shopuri sunt formate dintr-un calculator la care este conectat un modem de internet mobil. Internetul este taxat la ora, semnalul este slab, iar cand ploua dispare complet. Cand bate vantul, nu merg nici televizoarele (din cauza vantului nu am putut vedea meciul din Thai Premier League, alaturi de Luca, italianul care are o pizzerie). Insula poate fi strabatuta cu piciorul in 15 de minute, asa ca singurele mijloace de transport sunt cateva salenguri si scutere pe care localnicii le folosesc mai ales pentru carat greutati. Iar soselele, “autostrazile” numite in gluma – sunt niste alei pavate, de cateva sute de metri. Putine sunt lucrurile care-i fac pe thailandezi sa se grabeasca. Daca vreau o supa la pranz, o comand de dimineata. Serviciile nu sunt ireprosabile. Toate locurile sunt afaceri curate, dar nepretentioase de familie, dar mancarea este excelenta, iar oamenii prietenosi.

Insula necunoscuta

Putina lume stie de Koh Bulone. Cand am cautat informatii despre insula, am gasit doar cateva bloguri in limba germana. Intr-adevar, cei mai multi turisti sunt germani, dar vin si nordici, italieni si francezi. Cand am ajuns aici, nu stiam nimic despre locul asta. Barca ne-a lasat pe cea mai scumpa plaja a insulei unde am ramas trei nopti ca sa avem timp sa exploram locurile. Explorarea a durat 20 de minute – cat am traversat insula si am intrat in sat. Bulone este impartit in trei: plaja scumpa, cu preturi piperate, de unde nu ai nevoie decat de zece minute ca sa ajungi in inima insulei: urci un deal pana in satul miniatural si de acolo ai acces la alte plaje. Aici ne-am stabilit si noi. La alte cinci minute de aici, pe langa plantatia de arbori de cauciuc, este Mango Bay, asezarea pescarilor, impanzita de colibe, resturi de peste, crabi, plase intinse peste tot, cu un soare care te tampeste.

Final

Vantul ii bate hainele intinse pe o sfoara in fata resortului. Trei tricouri, doi boxeri, o pereche de pantaloni lungi care au stat la inmuiat, apoi au fost calcate in picioarele si intinse la uscat. Asta-i garderoba lui Jack. Acum cativa ani, si-a facut singur o masina de spalat dintr-un butoi cu capac gasit pe plaja, pe care-l umplea cu apa, haine, si-l arunca in valurile care-l invarteau precum cuva unei masini de spalat. A disparut. Nu conteaza. Acum sta la adapostul micului foisor de bambus si vorbeste cu Luca, italianul, la un pahar de gin tonic, adus din Malaysia.

Esentiale despre Bulone

Barcile te lasa pe partea scumpa a insulei, in dreptul resortului Pansand. Preturile sunt piperate in aceasta zona (pana la 1.500 THB/ noapte, cca 150 lei). Daca traversezi insula, pe plajele stancoase sau in mijlocul ei, preturile scad pana la 3-400 THB desi conditiiile sunt asemntoare : un pat, ventilator, plasa de tantari, dus rece, cuier. Multe din locurile acestea nu au site-uri, unele nici telefon, dar le descoperi in cateva minute. Nu te increde in formula “nu mai avem locuri, este ultima camera, insula e full”. Locuri libere exista peste tot si turistii nu umplu niciodata insula pana la refuz!

Cea mai simpla cale sa ajungi aici: cu avionul Bucuresti – Phuket, iar de acolo speedboat care trece prin Koh Phi Phi si Koh-Lanta spre Koh Bulone.

Articol aparut in Adevarul de Weekend, 23-25 decembrie 2011.



About the Author






0 Comments


Be the first to comment!


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *