Royal-Silk-Holidays



Masaj thailandez

10/06/2014

În căutarea adevăratului masaj thailandez

More articles by »
Posted by: Adina
Tags: ,
In cautarea adevaratului masaj thailandez

După ce pasiunea mea s-a transformat într-o veritabilă obsesie, m-am hotărât să învăţ eu însămi arta masajului tradiţional thailandez.

Foto: Catalin Gruia

Am intrat ezitând în micuţul salon de masaj de pe malul marii din Chaloklum (Koh Phangan). Mi-am lăsat şlapii la uşă şi am salutat încet şi rar, încercând să descopăr obiceiurile casei. Pe două podiumuri mari din lemn, înalte de jumătate de metru, erau aliniate saltelea coperite cu cearşafuri imaculate, despărţite de perdele crem. Două ventilatoare răcoreau aerul fierbinte.Dintr-o poză mare de pe perete, pe sub o pălărie albă, de texan, privea regele Bhumibol Adulyadej al Thailandei, supranumit “cel Mare”. Îmi plăcea ceea ce văd, dar încă nu ştiam ce să aleg: masaj thailandez, masaj cu ulei de nucă de cocos, masaj pentru spate şi umeri sau pentru picioare. Într-un final, am cerut masaj thailandez.

De atunci, dimineţile mele din Chaloklum, un sat de pescari de pe insula Phangan (sau Koh Phangan), din sud-estul Thailandei, au însemnat îndeplinirea unui ritual pe care nu l-aş fi schimbat pentru nimic în lume. La prima oră, îmi luam cafeaua la Arun Sawas Island, cafeneaua unei familii germano – maghiare, apoi intram la doamna Po pentru masaj. M-am împrietenit chiar şi cu localnicii care transportau turiştii cu longtailboat-uri pe celelalte plaje ale insulei. Îşi stabiliseră cartierul general pe nişte scânduri, la umbra unui copac des de pe malul mării, şi “lucrau” aici tot timpul. “Bottle beach, taxi boat?”, mă întreabau când intram la masaj. Glumeau. Mă văzuseră de atâtea ori că deja ştiau că nu plec din micul şi liniştitul Chaloklum. Cel puţin, pentru moment.

Acoperită în proporţie de 90% cu pădure tropicală virgină, cu munţi, cascade, plaje, zece kilometri de recife de corali şi 20 de locuri de scufundări, locul acesta era pentru mine paradisul. Pentru petrecăreţi şi backpakeri este locul în care au loc celebrele Full Moon Party şi Half Moon Party. Dar chiar şi aşa, Koh Phangan păstrează ceva din aerul calm şi autentic, pe care nu-l găseşti în marile resorturi din Samui sau Phuket.

Începând din dimineaţa în care am intrat pentru prima oară la Natty Massage, salonul doamnei Po, nu am încetat să-mi cunosc trupul. Sub mâinile ei ferme şi, când era momentul, sub coatele şi tălpile ei, îmi simţeam oasele îndreptate, muşchii redevenind elastici şi sângele circulând prin tot corpul. În masajul thailandez totul e controlat şi studiat de-a lungul a mii de ani de practică. Acesta combină frământări şi loviri ale muşchilor cu chiropractica ( lucrează părţi ale scheletului) şi presopunctura (presari profunde şi puternice asupra nervilor, tendoanelor şi ligamentelor). Exerciţiile acrobatice de întindere a muşchilor sunt împrumutate din yoga. Masajul thailandez presupune presarea anumitor puncte – cheie situate de-a lungul unor linii invizibile numite “Cele 10 linii ale masajului thailandez” sau linii energetice (Sen Pratan Sib). Liniile, în total în număr de 72.000, dintre care cruciale sunt 10, pornesc din zona buricului şi sunt răspândite în întreg corpul. Când exerciţi o presiune puternică pe linii, sunt stimulate curgerea energiei interioare prin corp, eliminarea blocajelor energetice şi procesul de însănătoşire.

Calmă şi binevoitoare, doamna Po a avut de fiecare dată grijă de mine şi nu m-a menajat. Mă spăla pe picioare, mă întindea pe burtă, se aşeza lângă mine şi începea să mă apese puternic de parcă ar fi vrut să mă lipească cu totul de saltea. Din când în când, unul dintre bărbaţii din “cartierul general” din apropiere se rezema de geam şi începeau o lungă discuţie. Po nu părea deranjată. În timp ce vorbea, îmi îndrepta oasele şi mergea de-a lungul coloanei, pe vertebre cu degetele sau coatele. Apoi, mă apuca de tălpi, le ridica şi presa cu piciorul pe spate. Dacă schiţam un gest de disconfort, se oprea. “Turiştii nu prea vor masaj thailandez pentru că este mai dur. Majoritatea îmi cer masaj cu ulei”, mi-a spus. “Dar ei trebuie să spună cât de tare doresc să le fac.”

Chiar dacă tehnica poate să devină dureroasă, la final, senzaţia este una de re-energizare şi re-împrospătare. Efectul este uimitor şi la nivel mental. În această oră deveneam conştientă de fiecare părticică a corpului meu, îmi simţeam fiecare muşchi, ganglion, tendon şi deget. La un moment dat, doamna Po apăsa cu palmele şi se lăsa cu greutatea corpului în zona inghinală pentru câteva secunde. Apoi îşi lua mâinile. Sângele care-şi relua curgerea îmi încălzea treptat picioarele, înainta de sus spre genunchi şi până în vârful degetelor. A fost pentru prima oară când am simţit cum sângele curge prin mine şi căldura pe care mi-o dă.

La sfârşit, îmi apăsa cu două degete colţul interior al ochilor. “Good for eye”, mi-a explicat prima oară şi apoi mi-a trasat o linie imaginară de la bărbie la gură, nas şi spre creştetul capului. După ce termina de masat capul, urechile şi mă înviora cu câteva lovituri scurte şi rapide pe umeri, îmi oferea o ceaşcă de ceai de ghimbir. Mă simţeam detensionată, complet relaxată şi cu o postura corectă a corpului. Şi, ca de fiecare dată când ieşeam din micul salon de pe malul mării, aveam senzaţia că stretchingul dnei Po m-a făcut cu câţiva centimetri mai înaltă.

După un an, pe Koh Bulone

Anul următor, am ajuns în Koh Bulone, o insulă ascunsă din sudul musulman al Thailandei, în provincia Satun (lângă mai celebra Koh Lipe). Micuţa Koh Bulone Lae este una din cele 51 de insule ale Parcului Naţional Marin Tarutao, un loc căutat de cei care se doresc să se rupă de agitaţie şi de lumea modernă, de care aflasem de pe nişte website-uri de limba germană.

Pe Koh Bulone nu există electricitate, internet, apă caldă, şosele sau maşini. Fiecare gospodărie îşi produce curent cu un generator, pe care-l porneşte când se înserează şi-l ţine în funcţiune până la miezul nopţii. Aşa-zisele internet-shopuri sunt formate dintr-un laptop la care este conectat un modem de internet (funcţionează doar după ce se inserează, desigur).

“Koh Bulone este ultima insula adevărată a Thailandei”, mi-a spus Jack, un fost scafandru care locuia aici de 11 ani. La îndemnul lui, mă obişnuisem să-mi fac cumpărăturile de la magazinul lui Cep, o chinezoaică inteligentă şi cu spirit antreprenorial (era singură persoană de pe insula care şi-a cumpărat aparat de făcut gheaţă pentru turişti – o mişcare tare deşteaptă!), care a învăţat patru limbi doar din discuţiile cu străiniii. De la magazinul ei cumpăram apă, nucă de cocos, loţiune Sketolene contra ţânţarilor, biscuiţi şi chipsuri. Într-o zi, la intrare am văzut un afiş pe care scria « Thai massage ». Lucrul asta m-a intrigat pentru că, de două luni, eram în căutarea unui masaj thailandez adevărat.

Pe Koh Bulon am găsit multe locuri de masaj pe malul mării sau în foişoare discrete, dar eu îl căutăm pe cel pe care mi-l făcea odinioară priceputa doamna Po, pe insula Phangan, şi nu masajul dedicat turiştilor. L-am căutat în salonul unei femei care se purta cu mine de parcă aş fi fost un bibelou. Am încercat chiar şi într-o clădire aflată în construcţie, în timp ce nişte muncitori puneau un acoperiş, iar eu eram masată de o tânără care parcă se temea să nu-şi rupă unghiile. Când, în sfârşit, am găsit o femeie care părea de încredere, am fost părăsită chiar pe masa de masaj: a plecat să doarmă sub un copac, la umbră, şi l-a adus în loc pe fiul ei. Jack mă avertizase că va fi aşa.

Renunţasem, până când am văzut anunţul lui Cep şi ceva îmi spunea că masajul asta era ceea ce căutăm. Am intrat în magazin, Cep m-a condus până după ultimul rând de rafturi cu ciocolată unde m-am întins pe o plapumă subţire. De după o peredea a apărut cumnata ei, cea care făcea masajul. Câteva clipe mai târziu şi-a făcut apariţia şi fetiţa de şapte ani a lui Cep care a luat o pungă de bomboane de pe raft şi s-a aşezat la un birou, în faţa mea, să privească spectacolul. “Ca să fie bun, masajul thailandez trebuie să doară puţin”, m-a prevenit femeia şi a început. Degetele ferme alunecau pe vertebre şi găseau zonele dureroase, eram întinsă, sucită şi răsucită încet, meticulos şi cu ştiinţă. Într-adevăr, era masajul pe care-l căutam. Puţin diferit, dar îmi plăcea. Niciun centimetru al trupului nu a rămas nelucrat, din vârful degetelor de la picioare şi până în creştetul capului.

Scurtă cronologie

Cunoscut şi ca masajul medical thailandez sau masajul yoga, masajul thailandez are o îndelungată istorie de vindecare în Thailanda, unde este practicat de secole. Prima lui atestare documentară în lumea occidentală este din anul 1661, când un membru al legaţiei franceze la curtea regală thailandeză din Ayuthaya scria: “Când cineva din Siam se îmbolnăveşte, corpul lui este frământat de un om priceput la asta, care se aşază deasupra lui şi-l calcă în picioare”. Masajul thailandez are însă rădăcini mai vechi, de aproximativ 2.500 de ani, şi se crede că fondatorul lui a fost indianul Jivaka Komarabhacca – doctor, prieten şi contemporan al lui Buddha. Din păcate, cele mai multe texte medicale despre masaj au fost distruse în 1767, când Ayuthaya a fost devastată de burmezi. Ceea ce a fost salvat a fost sculptat în pereţii templului de la Wat Po din Bangkok.

În 1836, în timpul regelui Rama III, toate inscripţiile şi documentele scrise despre arta şi ştiinţa veche thailandeză au fost adunate, prin decret regal, la Wat Po (Bangkok). Aici şi-au găsit locul lucrări de medicină, farmacie şi masaj, inclusiv 60 de imagini care descriu liniile şi punctele corpului omenesc şi terapii prin masaj.

În 1955 s-a înfiinţat “Şcoala de Medicină Tradiţională Thailandeză” la Wat Po, iar în 1991 s-a ajuns la concluzia că este nevoie de un curs standard de masaj thailandez (tehnicile de masaj thailandez sunt diferite în funcţie de regiune). Iniţiativa a fost urmată de numeroase seminarii şi dezbateri şi, în cele din urmă, s-a hotărât că procedurile trebuie să se bazeze pe urmarea celor 10 linii energetice, tehnica urmând să fie uşor de practicat şi de înţeles. De asemenea, au fost incluse doar cele mai sigure poziţii de yoga şi stretching.

La Scoala de masaj thailandez din Bangkok

Au trecut deja doi ani de când caut cel mai bun masaj thailandez. În Koh Chang, o angajată de la Centara Tropicana Resort mi-a făcut un masaj de două ore. Mă împrietenisem cu ea şi mi-a făcut masaj exact cum învăţase de la profesoara ei, o femeie de pe o insula învecinată care, la rândul ei, învăţase de la o altă femeie. Atunci mi-a povestit despre şcoala de la Bangkok de unde dorea să obţină un atestat în masaj thailandez. După ce, vreme de doi ani am tot colindat saloanele de masaj, m-am gândit că merită să trec la nivelul următor: să înţeleg şi să învăţ chiar eu masajul thailandez. Aşa am ajuns aici, la Şcoala de masaj thailandez din Bangkok.

Obişnuită cu liniştea insulelor, sunt ameţită şi pierdută în mijlocul vacarmului şi al traficul infernal. Bangkok are 10 milioane de locuitori şi 7 milioane de maşini, 3 milioane de scutere şi tuk-tuk-uri pe 5.000 km de asfalt. Asta înseamnă că pe fiecare km de şosea sunt cca. 300 de maşini şi 700 scutere! Deşi aş putea să iau un taxi, am ales transportul public – Skytrain (BTS) şi vaporul pe Chao Praya – ca să ajung la timp la cursuri. Am opt staţii cu BTS, iar de la Saphan Taksim iau vaporul până la staţia Ta Tien. În total, o oră jumătate. Îmi rămâne timp cât să mă schimb în ceva comod, să-mi iau o sticlă de apă şi gata, intru la curs!

Ziua începe aici cu o rugăciune şi continuă cu meditaţie. Apoi, fiecare cursant merge la salteaua lui şi, sub îndrumarea profesorului, repetă paşii de masaj învăţaţi în ziua precedentă. Sala este plină de saltele. La fiecare lucrează doi cursanţi: unul face masaj şi unul este model. Pe parcursul unei zile rolurile se inversează de mai multe ori. La câteva saltele de mine este o franţuzoaică care pare că-şi iese din minţi de fiecare dată când greşeşte; în colţul opus, un bărbat blond, cu o băsmăluţă pe cap, pare că meditează la fiecare mişcare de masaj. Nu e uşor să înveţi un masaj thailandez corect: tehnica de baza de aici este formată din cinci paşi, însumând peste 120 de mişcări care urmează o ordine precisă şi care se repetă pentru partea stângă şi pentru dreapta corpului. Cu degetul mare aplici tehnici de presopunctură, cu palmele faci presări, cu picioarele şi antebraţele, presări şi stretching. În fiecare zi, timp de vreo şapte ore, fac vreo 10 masaje şi mi se fac vreo trei. Când cred că sunt liberă, măcar pentru două minute, aud: “A-dinaaa, again step one.” Din fericire lumea e relaxată, râde şi vorbeşte. Se fac glume pe seama greşelilor făcute. O profesoară în vârstă începe din când în când să cânte.

În prima zi de curs am cunoscut o tânără din Filipine care venise la aceasta scoala pentru că certificatul de masaj thailandez de aici este recunoscut internaţional, pe Supa, o thailandeză din nord, care dorea să-şi îmbunătăţească tehnică de masaj şi pe profesorii Muan şi Malee. Profesorul Muan are o tehnică foarte bună de predare: desenează cu pixul pe corp liniile care trebuie urmate şi înţelegi mai bine despre ce este vorba. Este la salteaua alăturată instruind-o pe fată din Filipine, care este foarte tăcută şi serioasă, şi adeseori lucrez în acelaşi ritm cu el.

Cursul începe la ora 09.00. La pauza de la ora 12 sunt atât de epuizată încât mănânc orice, oricât de condimentat este. Nu mai fac mofturi la mâncarea thailandeză şi beau vreo trei litri. Noaptea, prin somn aud: “A-dinaaa, change finger”, “A-dinaaa, again step two”.

Transpiraţia curge pe mine, degetele mă dor, mâinile îmi tremură şi totuşi, de fiecare dată, sunt detalii pe care le uit. Nu folosesc piciorul bun, folosesc presiunea degetelor în loc să mă las cu toată greutatea corpului, nu schimb poziţia degetelor şi a palmelor când trebuie etc. Totuşi am impresia că nu învăţ suficient de repede. O fată rămasă fără perechea de lucru mi-a făcut un masaj cap-coadă impecabil, în timp ce eu mă poticnesc la fiecare zece minute. “Trebuie să exersezi tot timpul”, îmi spune Malee. “Poate o să mai vii pe la noi”. Cred că m-am împrietenit cu ea. Astăzi, m-a strâns de mâna şi mi-a zâmbit când m-a văzut descurajată. Este ultima zi şi încă mai uit succesiunea mişcărilor (din fericire, pot păstra cursul ilustrat după care am lucrat zilele astea). Mi-au pregătit diploma de absolvire şi am făcut poze cu toţii. Le-am promis că anul viitor o să vin din nou, de data asta pentru o perioada mai lungă ca să învăţ şi alte tehnici.

  • Articol publicat in revista National Geographic Traveler, iarna 2012 – 2013.

 



About the Author

Adina





2 Comments


  1. Vali Luca

    Buna ziua ,numele me Vali luca .am citit cu mare drag articolul dv , eu sunt practicant de thai massage ,am facut cursurile in Chiang Mai ! Felicitari pt articol..



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *