Royal-Silk-Holidays



Experiente

07/02/2016

“Ultima zi din an, ultimul mare val”. Acum, în Chaloklaam

More articles by »
Posted by:
Tags: , ,
Acum, în Chaloklaam

Un vecin, care stă pe verandă și privește ca și noi apa care ne înconjoară, tocmai a dat într-un pește cu piciorul. Adăpostite pe undeva, găinile cotcodăcesc speriate, iar cățelușa cu care ne-am împrietenit ne arată cât de bine înoată. Apa crește mereu. “Sunt bărci multe pe aici dacă aveți nevoie”, glumește un localnic care a venit să-și verifice barca lăsată în port.

Dar nu prea am chef de glume.

Toată noaptea a bătut un vânt turbat. Nu a plouat, dar aveam impresia că vântul ne va lua casa. Apoi au început și bubuiturile, ca un foc de artificii asurzitor. Dimineața, când am ieșit din casă, am observat că în jurul ei se strânge apă. Tot mai multă. Șuvoiul era de neoprit. Apa din canalul pe care este portul se revărsa pe lunca unde ne aflăm noi.  Ca să-mi dau seama de cum stau lucrurile, am mers până la proprietari. Între casa noastră și a lor șerpuiește un dig, singura zonă uscată. Doamna și domnul m-au întâmpinat calmi. “Big water”, mi-au spuns râzând. Mâncau pește și orez fără să dea atenție dezastrului din jur. Între timp, bubuiturile mă scoteau din minți. “E anul nou chinezesc”, m-a lămurit un pescar care vorbea ceva engleză.

Ca să ieșim de aici mergem printr-o apă care trece de genunchi. Vântul bate în continuare. Artificiile pocnesc. Casa noastră a devenit o insuliță, avem noroc că este construită pe piloni. Totuși, urmând exemplul localnicilor, ne-am liniștit. Cu siguranță că ei știu mai bine decât noi când trebuie să se îngrijoreze. Deocamdată, lucrurile nu par scăpate de sub control. Am trecut prin apă până la șosea și am dat un tur prin sat. Lucrurile sunt liniștite, doar artificiile tulbură calmul dimineții. Cei cu restaurante și bungalowuri pe malul mării își pun lucrurile la adăpost, trag folii de plastic sau pun saci de nisip în calea valurilor. Marea fierbe în continuare, dar este ideală pentru kitesurfing.

Ne întoarcem acasă și ne lăsăm scuterul într-o zonă mai înaltă. Cred că doamna de aici își dă seama că sunt descumpănită, așa că vine cu o farfurie plină cu banane. Începem să mâncăm biscuiți și banane, privind în jur.

Între timp, trece pe aici unul dintre bărbații care ne-au ajutat când ne-am mutat și care știe engleza mai bine decât alții. Râde când ne vede. “Big wave, big wave”, spune. Nici el nu arată îngrijorat. Pare mai dornic să ne zică de unde vin bubuiturile decât să ne spună cât de gravă este situația. Când, în cele din urmă, înțelege unde bat, îmi zice  – “Ultima zi din an, ultimul mare val. Acum apa este mare, într-o oră se va duce”.

Când m-am convins că nivelul apei este constant, m-am liniștit și am avut ochi și pentru localnicii care au tot venit la bărci de dimineață. Ei vin aici îndeplinind un ritual, nu doar pentru a da foc la artificii sau pentru a-şi verifica bărcile, cum am crezut la început. Este vorba de un ritual pentru care trec prin apă cu pantalonii suflecați, ducând coșuri mari în mâini – aduc mâncare, am văzut mai ales fructe, pe care o așază în capul bărcii, aprind bețișoare, se roagă și apoi le așază în mâncarea pusă înainte.

La mulți ani, de Anul Nou Chinezesc!

P.S:  După o oră, apa a început să se retragă, la fel de repede precum a venit. Ca de obicei, Vladimir nu a avut nicio treabă: în timp ce noi ne perpeleam în fața apei, sfătuindu-ne fără rost unde să mergem dacă treaba se înrăutățește, Vladimir s-a jucat pe calculator, a stat în hamac, a tras cu praștia pietricele în apă. Mai înțelept decât adulții…



About the Author






0 Comments


Be the first to comment!


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *